Despre carte: 2006 / Prima parte a articolului va discuta aspecte legate de metodologia folosită de un grup de cercetători de la Universitatea Europeană din Sankt Petersburg în timp ce lucra la proiectele „Blocada în destinele și memoria Leningradului” și „Blocada din Leningrad în memoria individuală și colectivă a locuitorilor orașului”. Mă voi concentra pe principiile de bază ale selecției informatorilor și alegerea metodologiei de interviu (legate de scopurile și obiectivele cercetării în curs de desfășurare) și pe modificările pe care le-am adus sarcinilor care ni s-au atribuit în timpul lucrului la proiecte. În plus, vor fi descrise situații și scenarii de desfășurare a interviurilor, principiile transcripției (decodificarea scrisă a înregistrărilor audio primite) și stocarea unei colecții de amintiri orale în arhiva Centrului de Istorie Orală al Uniunii Europene din Sankt Petersburg a doua parte a articolului va fi consacrată analizei trăsăturilor transferului experienței traumatice într-un interviu biografic, care va fi discutată la exemplul a două povești-memorii ale martorilor asediului. În primul interviu, experiențele tragice sunt în mod constant excluse de respondent din construcția biografică. Un alt interviu este un exemplu tipic al posibilității realizate de transmitere verbală a experienței asociate cu deplasarea standardelor etice în condiții extrem de extreme, într-o poveste apropiată de un confesional..